Balcic, nostalgic cum e luna,
Albind pereţii râpelor pustii,
Podind pe valuri licărite bruma,
Veghind cu basme moarte vremuri vii.
Balcic, încins cu ziduri de cenuşă,
Balcic, cuprins cu murmur de fântâni,
Încununat cu ceruri de brânduşă,
Împodobit cu semne din pagâni.
Cu dealurile surelor cămile,
Cu case vechi: încremenite oi,
Balcic, pastorule din alte zile,
Cobori pe ţărmul biblic pân-la noi.
Cetate mai bătrână decât morţii,
Loc sfânt, ca tinereţea de senin:
Migdalii să-nflorească pragul porţii
Când în lumina ta mă-nchin.
Sensul versurilor
Piesa evocă o imagine nostalgică a Balcicului, un loc încărcat de istorie și mister. Versurile descriu frumusețea melancolică a locului, amintind de vremuri trecute și de sacralitatea acestuia.