La mănăstirea cea Căpriana
Bate un clopot în zi de duminică.
La Căpriana rană pe rană,
Rană pe rană în taină se vindecă.
Intră în templu, om al durerii,
Nu-i o rușine să intri-n biserică,
E o rușine liniștea serii
A o preface-n cazarmă isterică.
Refren:
Bate frumos un clopot,
Bate un clopot
Al învierii și bunei vestiri.
Vine din cer un șopot,
Vine un șopot
Și mă ridică din mari pustiiri.
Bate un clopot ca o chemare
La Căpriana în miros de criniște,
Iar de la Putna, sfântă și mare,
Dangăt de aur răspunde în liniște.
Semn că ne vede, semn că ne-aude
Dragostea Putnei în zi de duminică
Când în lumina viselor ude
Rană pe rană în taină se vindecă.
Refren:
Bate frumos un clopot,
Bate un clopot
Al învierii și bunei vestiri.
Vine din cer un șopot,
Vine un șopot
Și mă ridică din mari pustiiri.
La mănăstirea cea Căpriana
Bate un clopot în zi de duminică.
La Căpriana rană pe rană,
Rană pe rană în taină se vindecă.
Sensul versurilor
Piesa descrie puterea vindecătoare a credinței și a spiritualității, simbolizată de sunetul clopotului de la mănăstirea Căpriana. Acesta aduce speranță și ridică sufletul din pustiire, amintind de dragostea divină și de posibilitatea de a găsi alinare în credință.