Hai, hai,
Hora mare se rotește,
Iar la mijloc strălucește
Floarea stăpână,
Floarea ceea se numește,
Floarea ceea se numește
Limba română.
Refren:
Graiul râului,
Graiul ramului,
Graiul grâului,
Graiul neamului!
Hai, hai,
Doina sfântă se doinește,
Iar la mijloc strălucește
Floarea stăpână.
Floarea ceea se numește,
Floarea ceea se numește
Limba română.
Refren:
Graiul râului,
Graiul ramului,
Graiul grâului,
Graiul neamului!
Hai, hai,
Cer cu stele se rotește,
Iar la mijloc strălucește
Floarea stăpână.
Floarea ceea se numește,
Floarea ceea se numește
Limba română.
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea și importanța limbii române, văzută ca o floare prețioasă și un simbol al identității naționale. Versurile leagă limba de elemente naturale și culturale fundamentale, subliniind rolul ei în definirea neamului.