Ca floarea albă de narcis
Mi-era curată dragostea.
Indiferența dorul mi-a ucis,
Indiferența ta.
Tristețe curge și urât
Din Luna cerului, din stea.
Indiferența ta le-a omorât,
Indiferența ta.
Refren: x2
Indiferență: piatră grea,
Indiferență: iarbă rea,
Cum nu te-aș dăltui, uda,
Nu se mai schimbă fața ta,
Indiferență!
Eram întreagă numai vis,
Întregul univers cânta.
Indiferența visul mi-a ucis,
Indiferența ta.
Tristețe curge și urât
Din Luna cerului, din stea.
Indiferența ta le-a omorât,
Indiferența ta.
Refren: x2
Indiferență: piatră grea,
Indiferență: iarbă rea,
Cum nu te-aș dăltui, uda,
Nu se mai schimbă fața ta,
Indiferență!
Refren: x2
Indiferență: piatră grea,
Indiferență: iarbă rea,
Cum nu te-aș dăltui, uda,
Nu se mai schimbă fața ta,
Indiferență!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de indiferența cuiva drag. Indiferența este personificată ca o forță distructivă care ucide dragostea, visele și bucuria, lăsând în urmă doar tristețe și urât.