Sunt multe flori care cresc peste tot în lume,
Unele sunt bune, te fac să spui glume,
Unele te teleportează-n altă lume,
Altele te doboară, te fac să spui nume.
Unii le numesc florile răului, alții flori ilegale, eu florile haului;
La marginea minții, în abisul conștiinței și le culegi în căutarea ființei.
Privesc cum tu devii cea mai frumoasă floare, și te culeg gentil într-o zi cu soare,
Petrec cu tine zile și nopți amețitoare, ca un copil, hipnotizat de culoare,
Alb inocent, roșu pasional, și un gram de verde, extraordinar,
E un pastel de pastile-n mine, care conviețuiesc și mă îndeamnă doar la bine,
Mă trezesc într-un câmp de iasomie, când mi-e somn mie, atunci fie,
O să petrec cu tine, aproape o veșnicie… cea mai frumoasă floare rămâi pentru mine…
Refren: Din toate florile din lume doar pe tine te-am ales, fiindcă am simțit, nu ești pe interes..
Acum ești geloasă rău, nu știu cum să fac să te scot din capu meu.. (x2)
Sunt coșmarul jucătorilor de biliard, fiindcă bag toate bilele și le dau mat,
Sunt coșmarul matematicienilor nebuni, fiindcă trag linii, de luni până luni,
Sunt coșmarul șoferilor în trafic, fiindcă sunt pe verde toată ziua practic,
Nu practic nici un sport, da-n caz de control, în sânge îmi ies pastile și Haldol,
Sunt un fel de pasionat de artă, ca și Tonitza pictez natură moartă și autoportrete ale unei minți demente.. care luptă pentru crearea unui spațiu verde
Care crede, dar bagă stimulente, pentru a zbura cu îngeri îmbrăcați în fete
Și la petreceri cu fete de diferite genuri, cea mai frumoasă floare-i de mai multe feluri…
Refren: Din toate florile din lume doar pe tine te-am ales, fiindcă am simțit, nu ești pe interes..
Acum ești geloasă rău, nu știu cum să fac să te scot din capu meu.. (x2)
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație complexă, posibil toxică, metaforizată prin imaginea florilor. Protagonistul oscilează între admirație și disperare, fiind prins într-o lume halucinantă, alimentată de substanțe și sentimente contradictorii.
