Strofa 1.
Sunt așa debusolat, nu știu încotro mă îndrept
Am cu mine muzica și inima ce-mi bate-n piept
Mă declar bogat, că am cu mine sentimente
Dar par un alcoolic frustrat cu antecedente
Că noaptea beau io, pân’ la ultimul pahar
Mă iubeau ei, acum ies ultimul din bar
Și țipa ea, când zăceam pe trotuar
Și plângeați toți în cor când mă urma cortegiul funerar
Asta mi-a plăcut în viață, puțin din toate
Mă cert mereu cu ea, nu vrea să-mi dea zile în rate
Că totu’ e pe bani, iubirea cere fapte
Chiar și așa visez să mă îmbogățesc peste noapte
Căutam fericire, și n-am pus preț pe zile
Plecau oameni din viața mea ziceai că-s pe rotile
Trăgeam în piept de toate da’ numai de-alea ultrafine
Îi înjuram pe toți din jurul nu mă puteam abține.
Refren.
Că așa sunt toate, de la început pân’ la sfârșit
Când vrei s-ajuți pe cineva, n-ai niciodată credit
Și poți să spui orice, poți să mă faci și nesimțit
Dar îți doresc să simți ce până acum am simțit.
Strofa 2.
Îmi amintesc și acum viața la 14 ani
Când trebuia să muncesc pentru haine, dar și pentru bani
Că au trecut atâția ani, timpu’ pare prea scurt
Aveam p’atunci tovarăși, nu trebuia să mă ascund
Am în mână un cui și o vodcă la litru
N-am resentimente că nici n-am avut liber arbitru
N-am nici școală multă, deci nu-ți vorbesc de la pupitru
Vroiam să fiu cine sunt, dar n-am apucat să-mi iau titlu
Uneori m-auzi în căști, că doar cu tine mai vorbesc
Că tovarășii mei cei buni când am probleme se feresc
Nu-i învinovățesc, ba chiar le mulțumesc
Că mi-au arătat cine-s ei cu adevărat și nu glumesc
Că oamenii sunt pentru tine doar atunci când ai
Nu mă aștept ca unu dintre ei să-mi cedeze locul în rai
Nu pot să-i mai suport, eram atât de sigur
Nu m-am simțit niciodată în viața mea atât de singur!
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de singurătate și dezamăgire al unui individ care se luptă cu greutățile vieții și cu relațiile interumane. El se simte trădat de prieteni și deziluzionat de societate, refugiindu-se în amintiri și vicii.