Cred că e timpul potrivit să schimb al meu caracter
Să las de-o parte ura din suflet și să-naintez la cer
Mă mint că n-am regrete
Însă sufletul meu știe că în fiecare minut pun versuri pe hârtie
O inimă care suportă mult prea multe,
Fără nimeni lângă ea, cine dracu’ s-o asculte?
S-o ajute cineva, toți au numai probleme
Toți cu capul înainte se scaldă în dileme
Și n-am timp să caut stele și cuvinte irosite
În zadar se mută minți din cochilii înfipte
Ne lăsam purtați de val de aceeași turmă
Însă care-i diferența când toți rămân la urmă
Aș avea o viață bună dacă cineva mi-ar spune
Că de ce să distrug tot când el poate să dărâme
Să astupe cu pământ tot ceea ce iubești
Și de vrei să cauți tu, nu ai cum sa le găsești.
Te țineam de mână să ne fie bine
Acum ești dusă departe de mine
Oare cine seamănă cu tine?
Te iubesc fără cuvinte să ne fie bine.
Am soarele în ochi, dar chipu-ntunecat
N-am lacrimile-n ochi că de pământ s-au spart
Au lovit adânc în mine, culmea, nu spre soare
Sunt simple amintiri ce s-au transformat în drame
Oameni ce spuneau că orice defect al vieții
Se repară cu răbdare, da’ necesită atenții.
Crezând în mine ca în ultima speranță,
Am zis că pot să fac ce n-am făcut o viață
Sunt plin de greșeli și asta mă doare, că în fiecare clipă îmi amintesc vorbe amare
Poate o rază de soare să-mi fie pansament
Să-mi încălzească trupul ca un sentiment
Suspinând ușor cu gândul că mai e o șansă,
Că de dimineață totul capătă și importanță
Privesc spre cer și îmi aleg o stea, vreau să-mi arate drumul spre inima mea.
Te țineam de mână să ne fie bine
Acum ești dusă departe de mine
Oare cine seamănă cu tine?
Te iubesc fără cuvinte să ne fie bine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului după o despărțire. El își amintește de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită, dar este copleșit de durere și de sentimentul de pierdere. Totuși, există o licărire de speranță pentru viitor.