Toată lumea va muri, știi
Timpul e un cancer,
Taie tot ce prinde, lance n-o dă la pace
Face din boschetari, bogătași, din bogătași
Amărâți, din doamne curve
Boșorogi din noi născuți.
Și nu te fuți cu el că nu ține,
Regula întinde, ține
Asumă-ți riscul dacă nu te poți abține.
Zilele trec, anii trec la fel de repede,
Pizdele zboară și ele ca un stol de lebede.
Și apar problemele ca un stol de corbi în noapte
Ai fost cu ei de atâtea fapte
Tre’ să menționezi că toate astea rege
Un personaj fictiv, fiindcă rege e doar timpul care trece.
Timpul e mecanismul, timpu-i un chin
Timpul-i tot ce știm, un asasin, zi-mi dacă îți pasă,
Că petreci douăjdani în pârnaie sau pe net în casă
Că te duci pe o pulă de metastază pentru el nu contează.
Și știi, n-ai cum să întorci clepsidra
Mitul se ascund în templu Atlantida
Nu risipi timp că nu ți-l dă-napoi nimeni,
Nu primești timpu-napoi care l-ai dormit pe tine.
Poh-Poh!!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre natura implacabilă a timpului și despre cum acesta afectează pe toată lumea, aducând schimbări și, în cele din urmă, moartea. Subliniază ideea că timpul este un mecanism nemilos și că nimeni nu poate scăpa de influența sa.
