Frunzuliță mărgărit
Nu văd soare răsărind
Nici luna pe cer mergând
Nici pe neicuța venind, măi, măi.
Nu știu, luna pe cer merge
Ori neica la coasă trece
Că de-aș ști că e neicuța
Nu mi-aș ține potecuța, măi, măi.
Frunzuliță, fir mohor
Neică, fă-te călător
Că eu te-aștept în pridvor
Că eu te-aștept în pridvor.
Și să mergem în zăvoi
Cosim iarbă și trifoi
Să culegem viorele
Să ne facem chiticele
Să ne facem chiticele
Pe pofta inimii mele, măi, măi.
Sensul versurilor
O tânără își așteaptă iubitul, dorindu-și să vină și să petreacă timp împreună în natură. Versurile exprimă dorul și nerăbdarea ei, dar și o invitație la o viață simplă și bucurii mărunte.
