Foaie verde, meri crețești,
Colo-n deal la Drăgănești
Frumoase case zărești
De se văd de la Pitești.
Pe deasupra șindrilite
Cu iarbă verde-nvelite
Și cu țel înteluite,
Pentru nuntă stau gătite.
– Miresică, nu ți-e foc
De flăcăii de la joc,
După flori de lămâiță,
După fete din uliță?.
Tu la joc n-oi mai juca
Și nici flori n-oi mai purta,
Când erai la mă-ta fată
Știai floarea cum se poartă.
Fată, nu te mărita
C-o veni primăvara,
O veni primăvara
Și-o-nflori tămâioara!
– Lasă, neică, să-nflorească
Oi purta-o și nevastă.
Sensul versurilor
Cântecul descrie pregătirile de nuntă într-un sat pitoresc, evocând imagini idilice și emoții legate de tranziția unei fete către viața de femeie căsătorită. Versurile exprimă atât bucuria evenimentului, cât și o ușoară melancolie legată de schimbarea statutului social.