Regret pentru că-n suflet eu te mint.
Regret pentru iubirea ce mi-o dai.
Regret pentru pierdutul ăsta timp.
Regret pentru răbdarea ce o ai.
E imposibil ca să fim în doi.
Să fiu dorită şi să fii iubit.
Sinceritatea ce există între noi
Se risipeşte ca un vis neîmplinit.
E marea despărţirea ce ne-apasă.
Eu sunt aici, tu eşti acum departe.
Eu sunt în ţara mea, în a mea casă,
Iar Prutul fără grijă ne desparte.
Şi poate chiar strămoşii fraţi au fost?
Şi poate frontiere nu erau?
Acum să ne-ntrebăm nu are rost.
Tu eşti pe-un mal de râu, iar eu pe altul stau.
Mă simt străină-n ţara şi în casa ta.
Mă simt incomodată de priviri.
În linişte mă voi feri din calea ta.
Rămân cuprinsă de-un imperiu cu amintiri.
Poate în suflet te-am iubit şi-atunci, şi-acum.
Poate că-n vis eu totuş te aştept.
N-aş vrea să se prefacă totu-n scrum,
Pentru că nu vom fi-mpreună.. eu REGRET.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru o relație imposibilă, marcată de distanță și sentimentul de nepotrivire. Versurile explorează durerea despărțirii și amintirile care încă persistă, subliniind imposibilitatea de a fi împreună.