A fost odată o fată ce i-am cântat o baladă
Despre un vis ce n-a crezut că poate fi trăit vreodată
Avea doar 17 ani dar lumea nu-i părea prea mare
Chiar de era în ochii ei cea mai mare visătoare
N-am înțeles niciodată
Cum a putut ea să treacă printr-o lume de 2 bani și să rămână bogată
N-am înțeles niciodată cum a putut să zâmbească
Când mii de voci în jurul ei încercau să o rănească
Era un august rece era puțin înnorat
Credeam într-o iubire da nu credeam cu adevărat
Chiar nu credeam în nimic
Eram o vorbă în vânt
Ce zboară cu capu’ n nori și apoi adoarme în pământ
Iar când speranțele încercau să îmi pună inima pe șină
Am deschis ochii să visez
Și te-am visat pe tine
Se schimbase totu-n mine de nici nu mă recunoșteam
Dar totu arăta mai bine și îmi plăcea cum eram
Spune-mi tu atunci cum să nu mă fi îndrăgostit
Când te-ai purtat ca jumătatea ce întotdeauna mi-a lipsit
Mă simțeam puternic Simțeam că pot mușca din cer
Și că aș fi fost regele lumii dacă tu simțeai la fel
În toate astea pentru mine au fost ca o avalanșă
Și poate nici nu am observat că tu atunci mi-ai dat o șansă
N-am știut să mă port dar am făcut tot ce am putut
Și încă zâmbesc în tot zâmbetu ce totuși l-am pierdut.
Și până tu ai uitat că ai fost copilă odată
Până și tu pleci capu-atunci când știi că greșești
Până și magia ta a fost cumva cultivată
Și chiar de încă nu crezi până și tu iubești (X2).
Prea târziu și prea departe pentru a te mai visa
Am lăsat atunci în urmă toată fericirea mea
Dar am rămas captiv să îți vreau doar binele
Și de asta sper ca cel de atunci să-ți rămână regele
Iar eu ca întotdeauna am să intru cu pieptul în cuțite
Pentru-am auzi strigătul și poate-va ține minte
Să-i porți tu coroana pe care eu am venerat-o
Și nici peste mii de ani să nu mai fie altu
Să te bucuri de stelele ce au căzut la voia mea
Și să o iubești cum nu ar mai face-o nimeni altcineva
Să o mângâi în cade să fii îngeru’ ei
Iar ea să fie doamna ta să o respecți vrei nu vrei
Să o plimbi prin toată lumea să vadă că nu-i deloc mare
Să nu-i lași vreodată ochii să rămână fără culoare
Și nu-ți fa griji pentru mine încet încet voi dispărea
Nu o să fiu mulțumit da’ măcar peste ani o voi uita.
Și până tu ai uitat că ai fost copilă odată
Până și tu pleci capu-atunci când știi că greșești
Până și magia ta a fost cumva cultivată
Și chiar de încă nu crezi până și tu iubești (X2).
A fost odată o fată ce i-am cântat o baladă
Despre un tip ce n-a crezut că poate fi trăit vreodată
Avea doar 17 ani dar lumea nu-i părea prea mare chiar de era în ochii ei cea mai mare visătoare
N-am înțeles niciodată
Cum a putut ea să treacă printr-o lume de 2 bani și să rămână bogată
N-am înțeles niciodată cum a putut să zâmbească
Când mii de voci în juru’ ei încercau să o rănească.
By DuDhha
JusT LoV3 LoV3
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o iubire pierdută și sacrificiul făcut de narator pentru fericirea persoanei iubite. El își dorește ca aceasta să fie fericită cu altcineva, chiar dacă asta înseamnă propria lui suferință.