Zile trec, zile vin,
Trăiesc clipe pline de venin.
Vise se transformă în noapte,
Speranțe deșarte
În lacrimi vărsate și
Încă îți aud șoaptele în
Noapte le aud,
Dar am sufletul nud,
Căci am pierdut tot ce-am avut.
Clipele lângă tine au dispărut demult,
Nu trăiesc în prezent, trăiesc în trecut.
Aș vrea poarta s-o găsesc,
În lumea ta să pășesc.
M-am săturat demult
De același drum, de același orizont…
Oameni bolnavi ce așteaptă să cazi,
Te privesc ca o pradă,
Să poa’ să te ardă,
Să poa’ să te vadă
Cum suferi pe targă.
În fiecare noapte albă și sunt
Multe nopți fără somn,
Înecate-n alcool,
Sunt îmbătate-n nămol
Și… clipele dor și nu pot să dorm,
De-asta mult, tot mai mult vreau să mor.
Și să pot să dau foc la tot
Și să zbor, orice zid să dobor,
Să iau pe toți cu mine
În drumul meu spre fericire,
În drumul meu spre tine…
Refren:
Vroiam să fiu cu tine,
Să fie totul bine,
Acum realizez că nu puteam
Să te iubesc când te aveam.
Ai fi putut să ai,
Tot ce-ți doreai, să fii
Priveai tăcut la cer și nu vroiai să știi
Cum soarele te vede că alergi pe căi pustii
Cum o făceau și alții
Dar ce s-a întâmplat?
De ce te-ai lăsat chemat
De îngerii negrii veniți după mine?
Credeai că prin sânge va fi bine?
Refren x4
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de pierderea unei persoane dragi și regretul pentru oportunitățile pierdute. Naratorul se simte captiv în trecut, incapabil să depășească suferința și dorința de a evada din realitate.