De unde atâta venin din același chip sublim,
În loc să mă alini îmi pui pe frunte coroană de spini.
Serin, nu mai e cerul demult, în schimb,
Ajung să ating un paradox când te resping și simt
Un val de ace ce atinge din plin zâmbetul fin,
Odată divin, acum plin de chin… cum să fim?
Ce ne dorim când tu îmi oferi infim din plin…
Și uit, așa pierim, și uit, așa pierim.
Tot ce simțim se duce de râpă odată cu timpul și cerul nu va mai fi senin,
Nu mai împărțim aceleași sentimente, ci doar venin.
Ne risipim prin praf și vânt, ca nimic nu-i sfânt,
Și mai presus de toate, un singur cuvânt îți spun: pa…
Să nu mă vezi suspinând, să nu mă vezi tremurând,
Nu mă uit în spate, dar nu mai umbli prin gând,
Și sunt, tu simplă, eu pierdut printre picături,
Cât mai pot să îndur atâtea încurcături, nu știu, mă jur…
Se-ntâmplă de fiecare dată când văd privirea ta,
Se-ntâmplă să te văd pe tine în momentul în care mă uit la ea…
Mult prea des văd imaginea ta…
Se-ntâmplă să uit de mine, să nu-mi aduc aminte de nimic altceva.
Tot timpul când te văd, o scânteie în mine se aprinde,
În sufletul meu e durere, ar vrea să te alinte,
Multe vise frumoase ce s-au spulberat,
Îmi apar mereu în minte de când tu ai plecat…
Aș vrea să pot da cumva timpul înapoi,
Să transform totul în soare după multe ploi,
Dar e prea târziu să privesc în urmă,
Nu mai are rost să mă gândesc cum am fi împreună.
Timpul trece și vreau să treacă odată cu mine,
Nu mai îmi pierd vremea aiurea stând după tine.
Poate ai să înțelegi mai târziu ce-am vrut să fac,
Să dau tot ce pot ca să-ți fiu pe plac…
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul reflectă asupra amintirilor și a viselor spulberate, dorindu-și să poată schimba trecutul, dar realizând că este prea târziu și că trebuie să meargă mai departe.
