Nu sta în puterea orologiului
Să-și aleagă orele.
El e obligat să le spună
Cum vin la rând,
Ceas rău, ceas bun,
Fără să știe ce spune
Atât de sonor
Și în grabă:
Ceas bun, ceas rău,
Ceas indiferent.
Cine întreabă,
Când totul e timp
Trecut, viitor,
Niciodată prezent.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii implacabile a timpului și a modului în care acesta ne controlează viața. Orologiul, ca simbol al timpului, nu are puterea de a alege, ci doar de a măsura, indiferent de bine sau rău. Accentul cade pe importanța prezentului, adesea neglijat în favoarea trecutului sau viitorului.