Dănțuie inima mea! Dănțuie azi cu bucurie.
Chinurile iubirii împlinesc zilele și nopțile
cu muzică, iar lumea îi ascultă melodiile:
Nebune de iubire, viața și moartea dănțuie
în ritmul muzicii.
Dănțuie dealurile și marea și pământul.
Dănțuie lumea omului în râsete și lacrimi.
De ce să îmbraci haina călugărească,
să trăiești departe de lume
în singuratică trufie?
Privește! Inima mea dănțuie cu încântarea
a o mie de arte, iar Creatorul se desfată.
Sensul versurilor
Piesa celebrează bucuria de a trăi și de a iubi, invitând la dans și la acceptarea vieții cu toate aspectele ei. Inima este văzută ca un simbol al creativității și al legăturii cu divinitatea, îndemnând la trăirea intensă a fiecărui moment.