Amintirea ta, nu mă mai păstrează
Era un început de dor afon
Ce îți scria iubirea pe o rază
Ca pe un număr de telefon
Dar era dor, ce te iubea cum nu se poate
Atâta dăruire nu vei mai avea cândva
Sufletul meu cu margini mate
Iubea numai ființa ta
Chem gândul la apel și el îmi spune
Ai fost și bun, ai fost și rău
Durerea-n suflet nu-mi mai apune
Ea a plecat, luând tot ce-i al său
Tu nu mai ești aici, tu ești în vară
Ce mi-a turnat în suflet noiembrie topit
În iarna rece gândul meu arde
De timpul în care te-am iubit, iubire, te-am iubit
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și melancolie față de o iubire trecută. Naratorul își amintește cu tristețe de momentele frumoase, dar și de durerea despărțirii, simțind că amintirea persoanei iubite încă îl afectează profund.