Paradox, tu nici nu știi ce-nseamnă
Uită-te în dicționar înainte să te mai bagi în zeamă
Ascultă asta, nu se seamănă
Găsesc grotesc tot ce spui ca un preot care se leagănă
Fantomatic, banii-s ca hârtia igienică
Îi arunci după c***i
Banii sunt nimic în lumea asta
Poți să vrei, nu poți să iei
Viața de acum cu prețul celeilalte
Televiziunea e amorțeală
Și ce numiți muzică, vă reprezintă boala
Percepțiile sunt blocate, impuse tactic
O generație retardată mediatic
Asttru inutil, strălucind devreme
Îmi spun Creta ajută necredinței mele.
Eu scriu mult ca să gândesc puțin
Și mă rezum la două pâini și la jumă’ de film
N-am nevoie de fani, sunt doar măști și pretexte
N-am nevoie de bani, cum n-am nevoie de zdrențe
N-am nevoie de chestii, e chiar aici
Sunt un copil de 16 ani captiv în corpul unui 25
Îmi bag p***a în hip-hop
Nu am de gând să fac asta pentru tot restu’ vieții
Asumă-ți riscul, o să-ți placă
E un capitol lung care se termină brusc ca o zi de leafă
Se lucrează cu mult calm și tact
Încerci să-ți modelezi spiritul cu Pif și Paf
Degeaba sunt pe față cu treaba asta, ascult-o
Când știi că ești o t***, te doare când îți zic „Fa curvo!”
Băiat-băiat, frate din păcate
Tu nu ieși din casă și când ieși te uiți mereu în spate
Și te plângi în continuu că e groaznic
Dar nu faci nimic în sensul asta
Bucureștean coclit, aici e țara lui Ion
Vad românași aroganți în aeroport.
Sensul versurilor
Piesa critică societatea modernă, superficialitatea și efectele mass-mediei asupra generațiilor tinere. Exprimă frustrarea față de conformism și dorința de autenticitate, reflectând asupra valorilor și a sensului vieții într-o lume materialistă.