Nu văd rostul,
Dacă le dau proștilor ce vor, cine-i prostu’?
Până una-alta plătește costul,
Se inventează noi porți spre folosul nostru. X2
Mă aștept la orice, din partea oricui.
E super deprimant, nu aveam cui să mă plâng.
Sunt complex, super tripant,
Parcă toți băieții tăi s-au apucat de diluant.
Fii serios, man, fii-tu vrea McChicken,
Învață-l la timp să respecte mesele zilei,
Două supe de pui, cafele, pene haleaveață,
Dimineața, de Crăciun, sună, tre’ s-apară fața.
Recunosc, nu mi-a păsat o vreme,
Sau mi-a păsat prea mult astfel încât a încetat să-mi pese.
E un regret convenabil, rapu’ pentru proști e un exercițiu pe care nu-l practic.
Nu e ca dacă înțelegi, e dacă ai sau nu ai ureche,
Dacă vrei sau nu vrei să vezi, e dacă știi să câștigi când pierzi,
Încă o dată, man, nu e ca dacă înțelegi, e dacă ai sau nu ai ureche,
Dacă vrei sau nu vrei să vezi, e dacă știi să câștigi când pierzi.
Majoritatea-s retardați, zdrențe fără fețe.
Urlă după ma-sa să-i plătească internetul,
După pe Youtube tastează că mă respectă.
Ma-sa e la modul ce rateu, fiu-miu e o insectă.
Eu sunt la modul nici măcar, în prim plan, fii-tu nu e relevant,
N-are un hobby, e plin de fobii, plus că te calcă pe nervi cu niște tălpi groase ca un hobbit.
E ăla care fură beat-uri, e ăla prost și speriat de se strâmbă în clipuri.
Care valori, ce convingeri? O să mintă pe oricine dacă crede că-i convine.
Nu văd rostul,
Dacă le dau proștilor ce vor, cine-i prostu’?
Până una-alta plătește costul,
Se inventează noi porți spre folosul nostru. X2
Sensul versurilor
Piesa critică ipocrizia și superficialitatea societății contemporane. Artistul își exprimă dezgustul față de comportamentele și valorile false promovate de majoritate, subliniind lipsa de autenticitate și gândire critică.