[I]
Nu îl aștepta pe Mesia, s-ar putea să n-apară
Vezi afară, nu-s sfinți, nu e nici o fecioară,
E doar o femeie ușoară în ținută sumară
Ce te-ndeamnă la păcat prin privirea vulgară
Și n-o să apară vreun profet să te îndrume pe drum
Când șarpele întinde mărul ascuns în bunuri de consum,
Îl iei oricum, căci diavolul la costum
Cumpără suflete-n rate, e un perpetum
Și nici decum nu ne oprim din declin
Corpul nu mai e pâine, sângele nu mai e vin,
E apă tonică în gin, în pahare c-un cub
De inimi de gheață reci, cu moravuri de club
Sub soare nimic nou, predici-n altă formă
Canalele, mass-media dictează o nouă dogmă,
Iar diavolul privește sub linia diformă
A camerei HD, mulțumit de reformă.
[Refren]
Ne-am pierdut de noi, Ne-am pierdut de noi
Rătăcim în derizoriu, Rătăcim în derizoriu
Iluzorii și goi, Iluzorii și goi
Ardem în purgatoriu, Ardem în purgatoriu.
[II]
Tu ai privit prin ochii mei lumea așa cum e ea
N-ar conta viața de după, că e rai sau iad
N-ar conta jurnalul de păcate care e plin, nu?
Când viața e defapt un purgatoriu continuu
Când vinul din biserici nu poate să te ajute
Iar preoții au noroc că icoanele sunt mute,
căci văzând păcatele adăpostite de altar
Multe ar plânge cu sânge, și-ar plânge-n zadar
Și n-am parte de pace, vreau puțină, da’ n-am,
Ce tace când semenii mei au doar ace-n priviri
Ura arde-n inimi, iar fumul negru și greu
Îi împiedică să vadă sensul textului meu
Și vezi că nu-s zeu, dar am propriul meu crez
De-aia pictez versete, în cuvinte așez
Spiritul pe foaia albă, drept ghid pentru ființe
Ce-n momentele de cumpănă se pierd între schițe.
[Refren]
Ne-am pierdut de noi, Ne-am pierdut de noi
Rătăcim în derizoriu, Rătăcim în derizoriu
Iluzorii și goi, Iluzorii și goi
Ardem în purgatoriu, Ardem în purgatoriu
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume în declin moral, unde valorile spirituale sunt înlocuite de consumerism și păcat. Individul se simte pierdut și rătăcit într-un purgatoriu continuu, căutând sens și pace într-o societate coruptă.