Viața aici nu-i roz.
Și știi, totu-i pe dos
Când n-ai scos lozul norocos
Din urnă trăiești prost
Lupți fără rost pentru un post
Căci ca să-ți faci un rost
Aici trebuie să plătești un prost
Dacă vrei să pleci, pleacă acum, inimă de piatră
Cum poți părăsi așa ușor mama, tata?
Să uiți de toți. Cum poți să-ți lași prietenii?
Fii brav, nu fii laș
Și-aici va fi cer senin
Io plecarea o amân, rămân român
Ca Furdui Iancu acum
N-am cum să pot emigra
Nu plec pe-un alt drum
Și-aici sunt destule șanse
Sau dau un zar bun
Poate chiar un 6-6
Atunci când am pase proaste
Privesc spre astre
Asta-mi dă pace
Văzând soarele că arde
În raze, în case
Și oaze de speranțe
Pentru cine decide
A rămâne aici și mâine.
Refren [x2]:
Eu rămân, sunt român
Vreau să mor în țara mea
Nu plec, încerc,
Știu că nu voi renunța!
Am spus, țin sus
Steagul pus pe frontispiciul
Nu-i o joacă! Cei ce pleacă
Sunt pioni de sacrificiu [bis].
Suntem o nație de luptători
Dar simt că mor
Când văd dezertori
Ce abandonează prea ușor
Că li se pare lor
Că la noi nu mai e bine
Și disperați pleacă
Să facă bani în țări străine
Avem destui cerșetori
În Madrid și Barcelona
Avem destui ciorditori
În Milano și Verona
Avem fetițe care pentru bani
S-ar vinde și pe sine
Avem prea mulți afară
Cu care mi-e rușine
Ești unul dintre ei?
Fă-ți bagajele și du-te
Crezi că-i cineva acolo
Care vrea să te ajute?
Pleacă dacă ți se pare
Că-aici n-ai nicio șansă
Sau dacă vrei să plângi
La telefon când suni acasă
Vrei să pleci? Pleacă!!
Eu tot aici rămân
Încă simt mândrie-n inimă
Că m-am născut român
În ’89 a curs sânge la universitate
Iar acum, paradoxal
Văd că fugi de libertate..
Refren [x2]:
Eu rămân, sunt român
Vreau să mor în țara mea
Nu plec, încerc,
Știu că nu voi renunța!
Am spus, țin sus
Steagul pus pe frontispiciul
Nu-i o joacă! Cei ce pleacă
Sunt pioni de sacrificiu!
Am în inimă durere
Cât puțini mai pot s-o ducă
Dar destulă cât să nu las capu-n jos
Să fiu o slugă
Cât să n-apelez la ruga
‘De minte’ar vrea să plângă
Când văd frații mei români
Știu că toți ar vrea să fugă
Sperând că vor pleca la muncă
În țările din vest
În România nu-i salvează
Nici miracolul ceresc
Se grăbesc când pornesc
Toți privesc cu ură-n spate
Zicând: „poate vom avea o șansă
Undeva departe”
Întreb ce văd în jur
Văd tot ce tu nu vrei să vezi
Nu vrei să vezi, nu vrei să crezi
Încerci să nu te alarmezi
Te eschivezi, cedezi și spui
Că nu mai ai putere
Unde sunt românii mei
Ce vor să lupte și să spere?
Au dispărut cu toții,
Să-i întorci nu poți,
Cum ai crede că suporți?
Să fii cinstit cu mii de hoți
Chiar dacă mintea uită
Inima sigur nu iartă
Exodul de români
Nu se va termina vreodată.
Refren:
Eu rămân, sunt român
Vreau să mor în țara mea
Nu plec, încerc,
Știu că nu voi renunța!
Am spus, țin sus
Steagul pus pe frontispiciul
Nu-i o joacă! Cei ce pleacă
Sunt pioni de sacrificiu
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui român care refuză să emigreze, în ciuda greutăților și a exodului masiv al conaționalilor săi. El își declară dragostea pentru țară și hotărârea de a lupta pentru un viitor mai bun acasă, criticând pe cei care aleg calea ușoară a plecării.