Faust:
M-am născut în România
Mi-amintesc de început
De tot timpu’ petrecut
N-am cum să uit copilăria
Aici am crescut și am vrut cu toată energia
Să-mi dezvolt gândirea, firea, realitatea, fantezia
Timpul a curs lent
Tata m-a învățat să stau drept, să țin piept și să respect băieția
Mama mi-a dat liniștea, căldura și armonia
M-a învățat să fiu mereu corect și să ignor trufia
Am întâlnit aicea amiciția și frăția
Oameni buni care m-au învățat cum să îmi împart felia
Dar am văzut și șmecheria celor care vor bogăția
Și au caracter mai fals și mincinos ca erezia
E greu până încercăm să realizăm filozofia
Că dansăm cu toți după cum ne cântă melodia
Vrem liniște când ne surzește, crește gălăgia
Și-un moment de pace savurat cu toată simpatia
Mă bucur că am cunoscut toată melancolia
Veselea, bucuria și drama și comedia
Muzica mi-e mândria
De asta am mania
Să pun vorbe des pe tobe și respect poezia.
SMK:
Uneori mă simt de parcă, n-am mamă sau tată
Vânătorul fără gloanțe în pădurea asta stearpă
Unde poți să fii nebun în orice mod posibil
Sau găsești toată pacea într-un haos invizibil
Aici m-am născut, aici am rămas să lupt
Unde tarfe și țepari, sunt concentrați pe supt
Unde bârfe și bistari, pictează orizontu’
Și-ai mei nu poartă arme, însă populează frontu’
Steagu’i ridicat, pe el scrie mare „Lupta”
Macar să se vadă dacă lumea nu-i ascultă
Că trec prin ape adânci, dar nu fentează rechinii
Nici nu poartă coroană doar îmi sângerează spinii
Ce?
Nu știi să îi vezi?
Ei nu se ascund
Și nici nu o să dispară că îți dorești tu super mult
Totuși corul lor se aude, din ce în ce mai fad
Ăștia-s oameni rari ca liana de jad
Sensul versurilor
Piesa descrie realitățile vieții în România, cu bune și cu rele, de la amintirile copilăriei până la lupta pentru supraviețuire și dorința de a schimba ceva. Este un imn al rezistenței și al speranței, în ciuda greutăților.