Lătrat la lună, nea: șoaptă albă
se revarsă, gonind, învolburând prin sate.
Oh, fetelor,
ca pe un compot, pe seamă,
v-a pus aici pentru iarnă,
ninsoare salicilică, de piele se mulează
moale.
Voi, nestricate – așa-i, că nopțile sunt crude?
Primele iubiri vin, pe rând, fiecare
aici ajunge –
râcâind pragul, migălind clanța,
și trosc! – leagănă și se rupe
în vânt uluca..
Un alint ar trebui doar;
a croi vise căzând
sau un buton
măcar – –
Sensul versurilor
Piesa evocă o imagine melancolică a fetelor într-un sat izolat în timpul iernii. Vorbește despre inocență, primele iubiri și fragilitatea viselor într-un mediu aspru.