În umbră și tăcere, în noaptea cea fără de nori,
Stau cu gândul numai la tine, și la a ta poartă cu flori.
În umbră și tăcere, îmi scriu oful, și durerea,
Dorul cel neîncetat, iubirea, și plăcerea.
În umbră și tăcere, curg lacrimi amare,
Zeci de cuvinte spuse fără rost,
Pentru femeia care m-a crescut mare,
Pentru bărbatul ce mi-a oferit un adăpost.
În umbră și tăcere, se aude un glas duios,
Al mamei ce plângea,
Al tatălui cel ce nu se lasă jos,
Și avea grijă de ea.
În încheiere te salut cu sărut mâna, sau bună seara,
După două lacrimi, pe care le-am scăpat,
Cu aceste versuri, sper că ți-am schimbat starea,
Și mă bucur că ai citit, și ai terminat!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și amintirile legate de persoanele dragi, în special părinții. Vorbitorul își exprimă recunoștința și salută ascultătorul la final, sperând să-i fi atins starea emoțională.