Îmi aduc și-acum aminte
Când strângeam muzica-n căști prin sample și cuvinte…
Ușor-ușor din camera mea, din laborator
Ceartă mare în cartier, Strada Podgoriilor
Dobrogean, periferic la margine de țară
Stăteam cu muzica-n cap, de dimineața până-n seară
Gândindu-mă din nou și iară
Murdar din cap până-n picioare de cerneală
Copil, pustan, fugeam de școală
Fugeam de acasă și mă întorceam de frică, de smuceală
Habar n-aveam ce-nseamnă
Și uite așa, timpu’ a trecut
Ușor-ușor am crescut
Golănaș, cu anturaj pierdut
Încercam să învăț puțin din toate
Eram foarte pentru fapte
Niciodată nu dădeam în spate…
Și uite așa am fost atent la rapul nostru
În România unde te poți masca ca prostu’
Aici oricine pune botu’
Dacă ești mai fraier sau te împărtășești cu totu’…
E foarte trist să vezi cum alții
Se inspiră și se exprimă ca retardații
Se uită în grădina, oglinda altora
Și vor să fie americani, sau mai degrabă ca-n diaspora!
Vrăjeală și prosteală de mass media
Clipuri de imagine p***o și multă lovea
În rest same s**t, aceeași acadea
În rest bullshit… Ia mai da-va-n p**a mea!
Nu accept și nu renunț la artă
Eu înțeleg că ești gangster
Dar asta e ceea ce trăim, cu totul altă treabă…
O viață întreagă am stat și am studiat
Asa că-ți recomand o mână sus pentru toți care s-au dedicat!
Sensul versurilor
Piesa este o rememorare nostalgică a anilor copilăriei și a formării artistice într-un mediu periferic. Artistul critică superficialitatea și imitația din industria muzicală actuală, pledând pentru autenticitate și dedicare.
