Mersei în țară străină,
Pus-am lacăt pe grădină,
Mă dusei la busuioc
Și-l găsi plângând cu foc
Că eu n-am avut noroc.
Crișule cu apă lină,
Trece-mă-n țară străină,
Vai de omul cel străin
Că apa-l mână mai lin
Și trăiește cu suspin.
Străină-s, Doamne, pe lume
Cum îi cucul din pădure,
Dar nici cucul nu-i străin,
Ci mai are-un frate bun.
Vai de omul cel străin
Că bea apă-n loc de vin
Și trăiește cu suspin!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de înstrăinare și dorul de casă al unei persoane plecate într-o țară străină. Ea resimte greutățile vieții departe de patrie și suspină după familiaritatea și confortul de acasă.