Măi bădiță, tu erai
Aseară când fluierai,
Fluierai cu mare dor
Că gândeai că-s prin ocol.
Când îmi vine badea-n gând
Ies în uliță horind
Și mă uit în sus și-n jos
Doar oi vede-un om frumos.
Când mă uit pe Criș în jos
Nu văd ca bădița om frumos,
Că-i înalt și sprâncenat,
Numai bun de sărutat.
Măi bădiță din Bihor,
Hai alină și-am al meu dor,
Că nu vrea să se mai culce
Până-i dai o gură dulce.
Sensul versurilor
O tânără își exprimă dorul față de bădița iubit, amintindu-și de serile când o aștepta și tânjind după o reîntâlnire. Ea este nerăbdătoare să-i aline dorul cu o sărutare.