Daniel Vişan-Dimitriu – Tu Erai
Te-așteptam la malul mării…Tu, în razele de-apus,Lunecai pe-un val adusDintr-o lume-a depărtării,Într-un timp al înserării,Ca supus. Mi te-a așezat pe plajă…Eu, cu gândurile dus,Ți-am părut acolo pusÎn amurg să stau de strajăȘi să fiu, la orice vrajă,Nesupus. Ochiul blând al înserării,Te privea. Te-ndepărtaiSpre apus ori spre un raiDin adâncul renunțării,Iar în valurile mării,Tu erai.