Strigătură:
Eu nu dau straița mea
Pe averea altuia.
Lumea zice rău de mine,
Nu mă dau pe nime-n lume,
C-am băut apă din foc
Și tot am avut noroc,
Numai ieri eram micuț,
Mă jucam în colb desculț.
Strigătură:
Am băut apă din piatră
Ca nime’ să nu mă-ntreacă.
Și-am plecat în lumea mare
Cu straița în spinare,
Și-am cărat în spate saci,
Și-am dat și la cei săraci,
N-am uitat d-unde-am plecat,
Nici de oamenii din sat.
Doamne, m-am rugat la Tine
Să ajung în lume bine,
Că știu c-am plecat de jos
Și în lume fără rost,
Și cu picioarele goale
Am trecut prin vânt și ploaie.
Strigătură:
Nu-mi dau straița din cui
Pe-averea bogatului.
Bine-i de omul sărac
Că n-are gânduri pe cap,
Dară omul cel bogat
Doarme cu pușca sub cap,
Ce folos că ești bogat
Dacă n-ai liniște-n pat?!.
Dacă ieri am fost sărac
Azi nu mi-i rușine
C-am luat viața-n piept
Ca să-mi fac un nume,
Nu dau eu straița mea
Pe averea altuia,
Nu-mi dau straița din cui
Pe averea nimănui,
Cu straiț-am mers în lume
Și mi-am făcut mândru nume.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța de a nu uita de unde ai plecat, de a-ți păstra valorile și de a persevera în ciuda greutăților. Refuzul de a renunța la "straiță" simbolizează refuzul de a renunța la identitatea și valorile personale în favoarea bogăției sau a opiniilor altora.