Lasă-mă, Doamne, să mor
Dup-o floare din Bihor,
Lasă-mă, Doamne, să zac
După poale de bumbac.
Bade, cu tin’ de-aș trăi
Nicio noapte n-aș dormi
Că ești mândru ca florile
Și te iubesc nevestele.
Femeia care-i frumoasă
Nu-i păcat s-o ții în casă,
Ziua-i dulce ca o floare
Și iubește până moare.
Slabă-i mintea la femei
Că umblă cu doi, cu trei,
Da-i mai slabă la bărbat
Că umblă noaptea prin sat.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dorință de moarte legată de frumusețea efemeră a vieții și complexitatea relațiilor. Se atinge tema infidelității și a judecăților asupra femeilor și bărbaților.