Bat-o nevoia, Guști,
Cum făcuși drumul pe pustă,
Pe pusta Bihorului,
Pe cântatul cucului.
Pe luncă cu păducei
La badea cu ochi mierei,
Pe luncă cu iarbă deasă
La nevestele frumoase.
Strigătură:
Trage, Guști, pe higheghe
P-îngă rochia mea cea verde.
Mânce-l focul pe badea
P-unde și-o mutat calea,
Pe dincolo de popa
C-o gândit că l-oi uita.
Dar focu-l poate uita
Că m-o știut săruta
Și pe brațe-a legăna
Dimineața și seara,
Că m-o știut legăna
Dimineața și seara.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința și amintirea unei iubiri trecute, evocând imagini pitorești din natura Bihorului. Naratorul își amintește cu afecțiune de momentele petrecute cu persoana iubită, exprimând regretul pentru despărțire.