Încă scriu… Îmi place mult să scriu.
Îmi place mult să scriu…
Ca Flou Rege, Paranoia 13, Dj Al*bu.
Doamne, încă scriu!
Asta mă menține viu
Fac muzică adevărată pentru tine
Nu mă schimb în difuzor până am să mor
Și când va fi să fie, sufletul o să-ți fie gol.
Că-n jur e multă vanitate;
Și fie vorba că-ntre frați, se fură frate pe frate!
E nici un strop de libertate,
Nici o primăvară fără iarnă,
Viață fără moarte.
De multe ori e tristă,
Emoțională, rece ca o rouă
Stai la etajul 4 și nu într-o casă nouă
Și ai vrea să ai și să știi și să vezi,
Când toate fetele bune sunt cele care le pierzi
Și ce mai crezi c-o să rămână
Când ceasul bate cu secunde repezi, relativ
Ce-o să se întâmple atunci când construiești
Și vezi cum totul se dărâmă
Și tot ce reprezinți se stinge, nu-i nici un motiv
Întârziat; răsplata vine după ceva care să îmi justifice
Toți anii ăștia grei de muncă
Să vrei să reușești când totul e pustiu,
De vreme ce în muzică nu pare prea târziu.
E prea târziu, prea târziu, prea târziu acum
Prea târziu, prea târziu pentru alt drum,
Prea târziu, prea târziu să mă opresc,
De vreme ce în muzică nu e târziu să reușesc!
Îți mulțumesc tată pentru forță
Pentru bine, pentru rău
Și îți promit c-o să
Fac ce-mi stă-n putință să nu cedez nervos
Că aici e greu și știi. Greu a fost mereu!
Nu am cum să mă gândesc că viitoru’ sună bine
Când știu că mâine tre să merg să-mi caut chirie
Că tre să trag de fiecare hârtie
Care sigur nu va fi din poezie,
Dar șoapte din cap îmi zic scrie [SCRIE]!
E ceva normal să vrei totul dintr-o dată,
Să-ți vină pe tavă, treaba rezolvată fără muncă, plată,
Dar tre să tragi pentru pielea ta, știi
Depășim iluzii, zicem gata la prostii
Că nu mai suntem copii, ei bine fie ce-o fi
Când ne fug ochii după hârtii, în colțu’ străzii
Pot fi îngerii sau demonii, ai grijă unde vrei să fii,
Deschide ochii, câte puțin te-apropii
Așa trec anii și te schimbi,
Oamenii sunt ipocriți
Și te trezești și tu la rândul tău că minți,
Că faci rău cuiva, răul se întoarce dur,
Că faci bine, binele te ține pur
Da e esențial să fii conturat de bunătate
Armonie-n toate: dragoste, răbdare, suflet pur, luciditate
Lucind; tu nu ești obiect, ești entitate
Așa că ține capul sus, frate!
E prea târziu, prea târziu, prea târziu acum
Prea târziu, prea târziu pentru alt drum,
Prea târziu, prea târziu să mă opresc,
De vreme ce în muzică nu e târziu să reușesc!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre lupta artistului cu greutățile vieții și cu presiunile de a reuși în muzică. Mesajul central este despre perseverență și despre faptul că, deși uneori pare prea târziu, în muzică există mereu o șansă de a reuși.