E vocea străzii…
Stau vigilent, la colț de stradă totu’ curge lent
E panică în jungla de ciment fără precedent
Când cade unu’ din noi, restu’ scapă
Vezi media, ziarele, toate ți-l îngroapă că..
A luat banii și a plecat, legea-i nulă
Poliția-i coruptă știu că restu’ țării fură
Să-mi pună sub arest preventiv unu’ din frații
Cel mai de seamă, rap-u’ românesc e după gratii de
Unde adevăr, dreptate, pace, într-o țară în care orice tânăr fără bani pleacă afară știu
E stresu’ zilnic, cu febra asta dacă cu tot cu turnători și gaboiri în civil pe care nu-i suport
Prea mult efort, vă f*, mă urmăriți constant
Când telefonu’ pe care îl port e ascultat
Lasă-mă să trec cu pasu’ meu de rap-er
Cu felu’ meu de a scuipa, ce-ți dărâmă orice fel de șmecher
Procesele de conștiință pornesc dramele
Că se fură cu chilele și te complici cu gramele
Când mulți ridică vilele, între timp se astupă fraudele
Și cel de sus tot împotriva noastră întoarce armele
Că îmi știu familia, o viață întreagă, muncă
Cinstită și onestă e prea departe să ne ajungă
E sărăcie, de ce criză zi de zi (România)
De ce banii nu ne ajung când în esență sunt hârtii
Și e o lume rece, vastă, nu ne aparține
Dacă vrei să faci ceva nobil în ea fa-o spre bine bine, bine bine bine
Bine într-o lume care nu îți aparține.
Sensul versurilor
Piesa critică starea societății românești, evidențiind corupția, sărăcia și lipsa de oportunități. Artistul își exprimă frustrarea față de nedreptățile sociale și sistemul care pare să-i dezavantajeze pe cei cinstiți.