În clocotul nopții, șoapte.
Un ceas enigmatic și alb
pune zgomotul lui adormit pe frunțile noastre.
Dulce,
tare dulce este limbajul îndrăgostiților.
Pleacă singur,
dar vine cu cei ce și-ar visa regăsirea.
Întârzie,
dar dispare mult prea devreme.
Mângâierea devine umblet,
umbletul devine pasăre-n inimă,
pasărea devine șoaptă dorită.
Frunțile noastre – aripi.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura efemeră și dulce a iubirii, sugerând că este un limbaj al intimității și al dorinței. Dragostea este prezentată ca o forță care aduce oamenii împreună, chiar dacă este trecătoare.