Eufrosina lu’ Scurtu
cea care își spune victorioasa
țese seară de seară
leagă iță de iță
doar că uneori
îi pâlpâie
i se bâlbâie
i se scurtcircuitează
de se stinge lumina în tot satul
nu se mai vede nimeni cu nimeni.
Lângă ea
paharul cu apă
chicotește
când aude amintirile casei
așa
pe nevăzute.
Sensul versurilor
Piesa evocă o atmosferă nostalgică, prezentând o figură solitară, Eufrosina, ale cărei amintiri creează un efect straniu asupra satului. Metaforic, lumina care se stinge sugerează o pierdere sau o uitare.