Fără tine n-am culoare, sunt doar fadă-n amurg,
Între noi clipe cu soare, doar în amintiri se scurg,
Fără tine n-am nici lună, sunt pustie și mi-e frig,
Între noi lumi se-ngână și degeaba eu te strig.
Fără tine nu sunt eu, sunt doar umbra suferinței,
Între noi atârnă greu lacrimile neputinței,
Fără tine nu sunt stele, sunt doar patimi nerostite,
Între noi curg doruri grele peste suflete robite,
Fără tine nu e soare, sunt doar lacrimi și furtună,
Între noi apusul moare și iubirea se răzbună.
Fără tine n-am culoare, sunt doar fadă-n amurg,
Între noi clipe cu soare, doar în amintiri se scurg,
Fără tine n-am nici lună, sunt pustie și mi-e frig,
Între noi lumi se-ngână și degeaba eu te strig.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de dor și singurătate resimțite în absența unei persoane dragi. Versurile descriu o lume lipsită de culoare și bucurie, dominată de suferință și amintiri dureroase. Absența persoanei iubite lasă un gol imens și o senzație de neputință.