Frunzuliță lemn domnesc,
Pe drumul mănăstiresc
Plec să mă călugăresc,
Mănăstire nu găsesc,
Mănăstire cu trei turle,
Toată lumea să se mire
Ce mai foc a fost pe mine,
Ce mai foc și ce amar
Și ce dragoste-n zadar!.
Fir-ai tu să fii de vale,
Fă-te o poiană mare
Și-n mijloc o vrăjitoare
Să-mi spună tot ce mă doare,
Leac prin lume de-mi găsesc
Ori să mă călugăresc.
Merg la vale, tot la vale,
Ajunsei la trecătoare
Un’ se strâng călugării
De-și blesteamă părinții
De ce i-au călugărit
Și nu i-au căsătorit,
Inimioara le-a cernit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă și căutarea unui refugiu spiritual care nu aduce alinare. Călugării înșiși blestemă decizia de a se călugări, regretând viața pe care nu au trăit-o.