Măi neicuță, măi neicuță, Constantine,
Măi neicuță, până să te știu pe tine,
Măi neicuță, nu simțeam inima-n mine,
Neiculiță, am o inimioară mică,
Neiculiță, cât puiul de turturică,
Neiculiță, prins în laț și mort de frică.
Măi neicuță, uite vine gârla mare,
Măi neicuță, taie plopii de pe vale,
Neiculiță, și-i fă așchii, așchioare,
Constantine, să-mi faci pod cu răzmătoare,
Neiculiță, să trec cu tălpile goale,
Constantine, să mai văd ochii matale.
Măi neicuță, toate certurile noastre,
Măi neicuță, au rămas pustii pe coaste,
Constantine, să le vezi nu le-ai cunoaște,
Constantine, să le vezi nu le-ai cunoaște,
Neiculiță, făcut zambile-albastre,
Neiculiță, și-așteaptă urmele noastre.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și nostalgia pentru o iubire pierdută. Amintirile certurilor trecute sunt acum transformate în flori, așteptând o reîntoarcere care poate nu va mai veni niciodată.