Frunzuliță de dițel,
Pe deal, pe Teleormănel
S-a făcut mugurul mare
Au dat grădinile-n floare
Și-ntr-o coadă de vâlcea
Ține de plug neicuța,
Roua pe plug strălucește,
Neicuța la boi hăiește.
Cea Joiane, hăis Priane,
Se-așeză și-un cuc pe coarne,
Cucul cântă, plugul ară,
Toată lumea e pe-afară
Ține, neică, plugul bine,
Nu ține ochii la mine
Că de-ți văd ochii mă coc
Ca sămânța-n busuioc.
Îmi luai cămașa ca fulgul,
Tăiai Panțurul de-a lungul,
Vrusei să brăzdez și eu
Să văd cât i-o fi de greu,
Aș munci și aș cânta
De drag ca o păsărea,
Toată iarna am oftat
Să văd câmpul înflorat.
Cât porumb pe coastă-n sus
Pe tot cu neica l-am pus
Și-o să punem și la anul
De-o să umplem Teleormanul,
Câmpu-i bun, toate merg bine,
Sunt cu neica lângă mine,
Lumea cântă și muncește,
Bine-i de cine trăiește!
Sensul versurilor
Cântecul descrie bucuria muncii agricole și a dragostei împărtășite în mijlocul naturii. Este o celebrare a vieții simple și a abundenței oferite de pământ, subliniind importanța parteneriatului și a comunității.