Cucule cu pană-albastră
Ce-mi bați noaptea la fereastră
Că nu-s fată, sunt nevastă,
Și bărbatul mi-e plecat
La armată-n Calafat.
Frunzuliță trifoiaș,
Strigă un maior de marș
La neicuța, pupa-l-aș,
Nu știe: marșul s-asculte
Ori la mine să se uite?
Fir-ai a naibii de minte,
Nu te-am avut mai ‘nainte
Să le fac o rugăminte
Să nu-l pună de plantoane
Că e mititel ș-adoarme,
Că e tânăr, ne-nvățat,
Nici mustața nu i-a dat.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei tinere soții al cărei soț este plecat la armată. Ea își amintește cu drag de el și își exprimă îngrijorarea pentru soarta lui în armată.