Foaie verde trei gutui,
Trei gutui și trei lămâi,
Din palate și domnii,
Din atâtea-mpărății,
Din atâtea meserii,
Plugul e coroana-ntâi.
Eu duminica pe seară
Îmi pun plugu-n cărucioară,
Iau mândruța bălăioară
Și cobor la dumbrăvioară
Și îmi aprind un foc mare,
Boii îmi pasc pe ponoare.
Iară luni de dimineață
Cucul cântă, eu înjug,
Mândra pune la porumb,
Boii trag, plugul brăzdează,
Neica fluieră pe brazdă.
Și mierlița pe teleagă
Mi-ndeamnă boii să meargă
Din Beuca-n Dobrotești,
Să brăzdăm pe la Didești,
Pe Valea lui Drăcșenel
La Plopul lui Berbecel.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o zi tipică de muncă la câmp, evidențiind importanța plugului și legătura strânsă dintre om și natură. Este o celebrare a vieții rurale și a tradițiilor agricole.