Primăvară surioară,
Du-mă, du mai către vară
Să văd raza soarelui
În inima câmpului,
Să văd lumea secerând,
Izvorașul țuruind.
S-ascult păsările-n luncă,
Să trec cu neica la muncă
Pe-un căluț de Teleorman
Cu șaua de magheran,
Cu frâul din scânteioare
Și biciușca numai floare.
Ăsta-i dorul mai dorit
Toată iarna cântărit,
Când l-am cântărit cu sare
Dorul meu a tras mai tare,
Peste sare-am pus pământ,
Dorul meu a tras mai mult,
Așa-mi vine de fierbinte
Inimioara mi-o cuprinde,
Te rog, bună primăvară,
Fă-mi dorul cântec de vară.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul puternic pentru venirea verii și a abundenței naturii, specific unei primăveri românești idilice. Vorbitorul își dorește să trăiască experiențe simple, dar pline de bucurie, alături de persoana iubită, într-un cadru rural tradițional.