Văd, maică, badea nu vine,
Întreabă lună de-i bine,
Maică, badea nu se-arată
Mai întreabă lun-o dată.
Întreabă, maică, de stele
Că-s fătuțe tinerele,
Că-s fătuțe tinerele
Ce-or zăcut din dor și ele.
Mângâia-m-oi cu noaptea
Că și ea-o fost tinerea,
Și-o fost fată dezmierdată
Pân-o dat de dor o dată.
Sensul versurilor
O fată tânără își exprimă dorul și tristețea pentru absența iubitului, căutând alinare în natură și identificându-se cu suferința stelelor și a nopții. Ea personifică natura, întrebând luna și stelele despre soarta iubitului ei, sugerând o legătură profundă cu mediul înconjurător în mijlocul durerii sale.