Așa-s, maică, de străină
Că nici apa nu mă mână,
Și-s mâncată de străini
Ca iarba de boi bătrâni.
Așa-i omu-ntre străini
Cum îi pomul între spini,
Spinul crește-n lung și-nalt,
Pomul rămâne uscat.
Ascultați, măicuțe bune,
Nu vă dați fetele-n lume,
Le lăsați în satul lor
Să vă fie de-ajutor,
Dorul de părinți îi greu
Și dorul de satul tău.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și alienare resimțit de o persoană aflată departe de casă și de familie. Subliniază importanța legăturilor familiale și a locului natal, avertizând asupra greutăților vieții înstrăinate.