Niciun dor nu te apasă
Ca dragostea când te lasă,
Niciun dor nu te omoară
Ca drăguțul când se-nsoară.
Bată-te, bădiță, bată
Zilele toate deodată,
Cearcănul de lângă lună
Și credința mea cea bună.
Ies afară, văd un nor,
Vine-mi de la badea dor,
Ies afară, văd trei stele,
Vine-mi de la badea jele.
Vezi, bade, drumul cela
Nu-i bătut de ploaie grea,
Ce-i bătut de ochii mei
Așteptându-ți pașii tăi,
Cătând bade-naintea ta
Să te văd viind ori ba.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și dorul profund resimțite în urma unei iubiri pierdute. Persoana suferă din cauza despărțirii și așteaptă cu disperare întoarcerea celui drag, ochii fiind martorii așteptării neîncetate.