Vrut-o soarele să jure
Că nu e dragoste-n lume,
Zice luna: – Nu jura,
Că nu știi ce-i dragostea.
Tu răsari de dimineață
Și apuni seara pe ceață,
Eu răsar în miez de noapte
Și văd dragostile toate.
– Lună, lună, ești nebună,
Ce răsari noaptea pe brumă?
Eu cu bădița la poartă
Și tu lumini strada toată.
– Fată, nu te supăra
Că-ți văd și eu bădița,
Că-i frumos și tinerel
Și-i avea noroc cu el.
Sensul versurilor
Piesa prezintă un dialog între soare și lună despre dragoste, unde luna, martoră a iubirilor nocturne, îl contrazice pe soare. O fată își exprimă afecțiunea față de bădița ei, iar luna îi prezice noroc.