Câte flori pe Criș în sus
Toate cu badea le-am pus,
Cu dragostea le-am sădit
Și cu dorul le-am plivit.
Le-am udat și le-am săpat,
La-nflorit le-am adunat
Și bădiții i le-am dat
Pentr-un dulce sărutat.
Să le poarte-n pălărie,
Să-mi fie drag numai mie,
Să le pună el în clop,
Să avem numai noroc.
Cucule cu pană sură,
Ți-am trimis din gură-n gură
Să ne cânți în vârf de fag
Să ne fie-n lume drag.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă a unei fete pentru băiatul iubit, simbolizată prin florile culese și oferite. Gesturile sunt încărcate de dorință și speranță pentru un viitor fericit împreună, invocând și natura ca martor al iubirii lor.