Prin fumuri de țigară te văd râzând
Deși niciodată nu te-am văzut plângând
Din porțelan tu ești făcut
Și nimic nu poate fi un nou început
Începutul nou din poarta de rai
Oare unde te-ai ascuns? pe-o frunză
Și n-ai habar ce n-am făcut pentru asta, un nou început.
Tu.. neatins, inscripționat cu
Cuvântul „inocență”
Ce n-are pic de violență..
Eu.. habar n-am căci nu mai știu cine sunt
Axându-mă pe amintirea ta..
Un nou început
Care-i început de mult
Din asta nu tre’ să-nțelegi nimic
Pentru că n-are sens
Ci doar o bucățică din univers
Ai priceput?
Un început.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema pierderii inocenței și a imposibilității unui nou început autentic. Naratorul se agață de amintiri, simțindu-se pierdut și dezorientat în prezent.