Satul în care am crescut
Demult eu nu l-am văzut.
Oamenii pleacă pe rând,
Rămân străzile pustii.
Unde am fost de la început,
Nimic nu e cunoscut.
Sunt străin la poarta mea —
Unde, viață, fugi tu așa?.
Satul în care am crescut:
Oameni noi și oameni mulți,
Casele în același loc,
Dar schimbate de tot.
Unde am copilărit,
Unde ne-am îndrăgostit,
Unde eu nu aș pleca —
Inima mă cheamă la casa mea.
Mai ieri eram copii, acum părinți,
Vedem cum se repetă aceleași năzbâtii.
Prin umbre revedem și amintiri —
Când eram și noi copii.
Satul în care am crescut
Demult eu nu l-am văzut.
Oamenii pleacă pe rând,
Rămân străzile pustii.
Unde am fost de la început,
Nimic nu e cunoscut.
Sunt străin la poarta mea —
Unde, viață, fugi tu așa?.
Așteaptă la poartă părinții, copiii să vină,
Să guste cireșul dulce din grădină,
Să povestească în lume ce-au mai văzut —
De când s-au dus, tare mult timp a trecut.
Satul în care am crescut
Demult eu nu l-am văzut.
Oamenii pleacă pe rând,
Rămân străzile pustii.
Unde am fost de la început,
Nimic nu e cunoscut.
Sunt străin la poarta mea —
Unde, viață, fugi tu așa?
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia pentru satul natal și sentimentul de înstrăinare resimțit la întoarcere, observând schimbările survenite odată cu trecerea timpului și plecarea oamenilor. Vorbește despre dorința de a se întoarce la rădăcini și la amintirile copilăriei.