Lumina asta, focul devorând risipa.
Aceste peisaje gri ce mă-nconjoară;
Și chinul meu pentru-o idee solitară.
Aceste zvârcoliri de cer, lumea și clipa.
Aceste bocete de sânge ce-mplinește
o liră fără glas, vâscosul ceai din cană.
Această greutate-a mării, ca o rană.
Ăst roșu scorpion ce pieptu-mi locuiește.
Sunt un șirag de-amor, rănitului sunt pat,
când, fără somn, eu te visez a mia oară
printre ruinele de suflet scufundat.
Deși tot caut prudențe-n pisc de seară,
Dă-mi sufletu-ți de câmp crucificat
peste cucuta pasiunii, cea amară.
Llagas de amor.
Esta luz, este fuego que devora.
Este paisaje gris que me rodea.
Este dolor por una sola idea.
Esta angustia de cielo, mundo y hora.
Este llanto de sangre que decora
lira sin pulso ya, lúbrica tea.
Este peso del mar que me golpea.
Este alacrán que por mi pecho mora.
Son guirnalda de amor, cama de herido,
donde sin sueño, sueño tu presencia
entre las ruinas de mi pecho hundido.
Y aunque busco la cumbre de prudencia
me da tu corazón valle tendido
con cicuta y pasión de amarga ciencia.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă și chinul unei iubiri intense, folosind imagini puternice și metafore. Vorbește despre suferința și dorința arzătoare, dar și despre căutarea unei alinări în mijlocul ruinelor sufletești.